"Mesaj"

Îmi place să trăiesc după propriile mele reguli şi dorințe. Urăsc să-mi fie impuse. Urăsc persoanele care judecă pe față şi se cred importante prin faptul că se cred cineva prin selecția naturală. Cum eşti văzut mai tălâmb eşti luat la mişto. Fraților, stăpâniți-vă. Mediul ăsta e pentru toți, nu pentru persoanele care se cred mari şi tari arătându-şi "brand-ul" la orice pizdă de pe stradă şi cred că au cucerit-o, dar de fapt ea doreşte bani sau să ia banana. Hmm, asta-i un fel de Karma, cred, prin faptul că tu vrei s-o fuți şi ea îți mănâncă portofelul, la propriu şi la figurat. Ideea e că se poate să cucereşti pe cineva şi prin alte aptitudini şi poți fii şi liniştit, fără să începi să te iei de cei slabi de înger. Stai acolo, mănâncă-ți cerealele şi taci. Prefer să trăiesc pe principiul:"te iei de mine, mă iau şi eu de tine, mă laşi în pace, te las în pace" şi viceversa. Ăsta cred că vrea să fie un mesaj, cred. Probabil că le scriu doar să mă simt în treabă sau de plictiseală. Probabil sunt gândurile mele. Aşa că încetați să vă mai dați tătici că nici embrioni nu sunteți. Şi apropo, cămaşa se poartă cu gulerul lăsat în jos şi trebuie să ştii alfabetul. Just saying.

Experții de pe Facebook

În încercarea mea disperată de a găsii ceva de postat pe blog, mi-am stors cerebelul până a devenit suc , dar în acel suc am găsit pulpa de care aveam nevoie, deci voi scrie despre gusturi. Nu gusturile alea de pe care le are toată lumea, care defapt e gust și e un simț, dar hai să începem articolul.

Cu toții știți acea expresie : ”Gusturile nu se discută”, ei bine pe cât de adevărată e pe atât de nefolositoare e. Cum sta eu și mă uit pe facebook când am timp, văd mai mereu postări în care se critică maneliștii, pozele unor fete sau chiar atracția persoanelor. Ei bine, ceea ce majoritatea oamenilor care se cred perfecți, inteligenți și extrem de populari, sunt defapt oameni lingușiți de alții sau cu un orgoliu prea ridicat, mă refer la faptul că prin acele postări demonstrează faptul că ei cred că gusturile pe care le au în orice domeniu, sunt corecte și cele mai indicate. Ei bine eu scriu acest articol ca efectiv să ”îi dau cu fundul de pământ” ca să se trezească la realitate. Fiecare om are ca drept fundamental , dreptul la liberă exprimare, și are ca o libertate nescrisă, libertatea de a face algeri. Ce legătură au aceste două lucruri? Acestea sunt legate strâns printr-un proces să îi spunem așa, poți să te exprimi prin alegeri și poți în același timp să alegi să te exprimi prin diferite metode, deci sunt conectate prin această convenție. Să continuăm să criticăm? Cu ce aș ajuta dacă aș critica mai mult decât am făcut-o până acum? Hai să îi ajutăm să înțeleagă că nu e bine ce fac ! Tare mi-ar plăcea ca o persoană care îi critică pe alții și face comentarii răutăcioase să citească acest articol, așa poate vom vedea și opinia cuiva care e de partea cealaltă a liniei. Să trecem la ajutat, ceea ce voi spune acum e universal valabil , și atrage după sine atât lucruri bune cât și rele: ” Nimeni în această lume nu are dreptul să te critice, dacă vrei să asculți manele ascultă, poți da și share pe facebook , faci ce vrei, poți merge îmbrăcat ca și batman pe stradă ,nu e nici măcar cea mai mică problemă! EȘTI LIBER , FOLOSEȘTE ACEST DAR! ”.

Ce vreau eu să spun și ceea ce vreau să rețineți e că nu e frumos să o critici pe Leana că și-a făcut poză în porumbi, poate ei îi place și poate îi place și lui Costică, arta nu are reguli și la artă se încadrează și fotografia , nimeni nu poate impune un set de reguli pentru orice, cât timp de ghidezi după reguli nu o să obții nimic satisfăcător în viață, trebuie să ieși din tipare ca să obții ”fulgerul lui Zeus”,” mărul din Copacul Edenului”, ”sceptrul lui Ra”, mă înțelegeți voi.

Deci pentru toți așa zișii experți de pe facebook, sfatul meu e să mai și tăceți pentru că prin libera voastră exprimare vă faceți singuri viața mai complicată și o mai complicați și pe a altora, pentru că unii sunt mai sensibili și o să încerce să vă mulțumească pe voi ,asta o să le aducă numai suferință. Voi chiar credeți că sunteți un model pentru alții? Că o să obțineți faima prin faptul că vă luați de cei neintegrați? Ei bine uite că se mai găsește și unul ca mine , căruia nu îi pasă cum arăți , ce asculți, cine dracu e tactu sau mă-ta sau cine ești tu pe o rețea de socializare și îți zice în față că îl doare în cur că ești tu expert/expertă în modă și vrea să îți taie creanga ca să îl ridice pe ăla pe care îl ironizezi tu cu atâta patos. Mai rămâneți și studiați viața dacă tot sunteți așa perfecți , o să descoperiți că acei oameni pe care îi criticați voi pot fi genii ascunse, și că tocilaru ăla de care voi vă luați e cel care odată va descoperi un lucru de care copilu’ tău va fi dependent zi de zi, așa că mai tăceți și dacă vreți neapărat să criticați ceva criticați partea negativă a lumii, că de gură văd că sunteți buni ,dar nu cred că vreunul dintre voi a încercat să îi explice ăla că poate n-ar trebui să facă asta, dar și asta ar fi greșit deoarece poate să se îmbrace sau poate să sară și de pe bloc, e treaba lui, nu a ta. Mai interesați-vă și de propia persoană ”inteligenților”. Atât am să vă spun: cu critica în viață nu ai ce face, te ajută doar când e constructivă și în anume domenii, nu pe facebook. Da ,da în ciuda a ceea ce am scris , eu am criticat pe cineva, dar uneori este nevoie de astfel de lucruri pentru a deschide ochii cuiva.



Articolul de azi se încheie cu întrebarea: Ai fost sau ai criticat vreodată pe facebook?

Idoli.

Încerc de ceva vreme să scriu acest articol și de fiecare dată devine din ce în ce mai greu pentru mine să continui așa că o iau mereu de la capăt, desigur acum nu am mai luat-o de la capăt și am să scriu totul destul de clar, sau măcar încerc. Acest subiect este unul destul de important pentru mine și de aceea simt mereu acel nod în gât când vorbesc despre el...Ei bine, cred că e timpul să încep postarea...

Câți dintre voi aveți un idol? Sau mai bine zis, câți dintre voi știți ce e acela un idol? Pentru cei care nu cunosc însemnătatea acestui cuvânt, nu voi cita din dex ci voi încerca să explic: un idol este aceea persoană care prin simpla sa prezență în lume, prin povestea sa de viață, te inspiră, te face să devi mai bun și îți oferă un model pe care vrei să îl urmezi. Știu, v-am vorbit mult pe blog despre importanța independenței personale, dar uneori chiar nu e nevoie să fi așa independent, nu din toate punctele de vedere, nu pot și nu sunt în măsură să vă vorbesc despre un anume model de urmat, despre o persoană pe care voi ar trebui să o urmați, de ce? Deoarece EU nu vă reprezint pe VOI, nu știu gândurile, problemele și personalitatea voastră, nu știu ce e în sufletul  vostru și probabil nu voi ști niciodată, însă pot să vă vorbesc  despre idolul meu.

Idolul meu pot spune mândru că este un om incredibil, este acel om care a adus schimbări majore în lume, în domeniile de zi cu zi, în muzică, în telefonie, în electronică și în tehnologie. Da, probabil câțiva ați ghicit despre cine este vorba doar cu ajutorul acestor cuvinte,  dar poate unii încă nu știți despre cine vorbesc. Ei bine vorbesc  despre omul care a creat unul dintre cele mai puternice CEO, vorbesc  de omul care a adus toate melodiile la același preț în ciuda împotrivirii companiilor de impresariat și a studiourilor de muzică, vorbesc despre acea persoană care a transformat muzica, care până în acel moment era ceva comun, într-un lucru personal, prin binecunoscutul ipod. Nu mă voi apuca să vă povestec viața lui, ci mai degrabă vă voi spune impactul vieții sale asupra mea. La început nu eram așa pasionat de IT, mă rog eram același gen de persoană ca oricare alta, având tangențe cu pc-ul doar când mă jucam sau mă uitam la un film/serial,  deci vă imaginați că nu eram foarte iscusit, dar deasemenea, urmăream foarte mult Discovery Chanel( și aș urmări și acum dacă operatorul de televiziune nu l-ar fi scos din programă...) așa că într-o seară mă uitam la televizor și a apărut un documentar despre Steve Jobs, m-a captivat încă de la început( eh doar era prezentat de Adam Savage și Jamie Hyneman), la finalul documentarului,eram ceva de genul: ”What the fucking hell! VREAU ȘI EU SĂ FIU CA EL!”, așa că am început, am căutat cât mai multe căi să intru în aceași industrie ca el, ei bine se pare că locul meu nu e chiar în industria sa, dar consider că am ambiția necesară să devin cunoscut în propiul domeniu, chiar dacă asta va dura toată viața, chiar dacă îmi va mânca nervii sau mă va îmbolnăvi nu voi renunța, el nu a renunțat așa că nici eu nu o voi face!

Pentru cei interesați să afle mai mult despre Steve Jobs aveți mai jos filmul din 2013, documentarul nu am reușit să îl găsesc  în română așa că vi-l voi da în engleză.

Filmul: http://superweb.rol.ro/video/c0df3b87f1e82375096fba54a0850a38.html

Documentarul: https://vimeo.com/30713092

De acum la sfârșitul fiecărui articol de acest gen vă voi pune o întrebare și vă rog să îmi răspundeți. Întrebare din acest articol este:  Care este idolul vostru? Cu ce v-a schimbat acesta perspectiva asupra vieții?

"Regretul unei zi de vară"

Se poate să mori mai încet de atât, stând sub geamul întredeschis, în patul care ți-a distrus atâtea coşmaruri, dar şi atâtea vise? Simțind brizele care trec prin sita geamului. O seară obişnuită de vară, pentru el. Telefonul care nu-i scapă nici o secundă din mână. Căştile din care răsună trupe precum Three Days Grace sau Metallica. O grămadă de gânduri şi regrete, şi dorința nestăvilită de o țigară, toate astea îşi găsesc drumul în mintea ta în serile de vară. Aproape de punctul terminus, când ochii îi cad până definesc somnul (nu peştele) , iar în căşti răsunând o melodie lentă, ca la un bal de absolvire, unde tu nu eşti în stare s-o inviți la dans.

Pas cu pas.

Singur pe o stradă întunecată, pas cu pas se îndreaptă spre visare totală. La trei ani a tăiat tortul, şi-a tăiat degetul, plângea, mama lui era îngrijorată. Sânge. La opt ani s-a îndrăgostit prima oară, a încercat să vorbească cu ea. A plecat pe aceeaşi stradă pe care era în momentul ăla. La 18 ani a luat bacul cu 10 la un profil tehnic, alerga spre casă, unde era singur de 4 ani. Acum are 25 ani, în momentul acesta este la granița dintre viață şi moarte. Picătură cu picătură viața lui se scurge pe trotuarul fărâmat de timp, în cartierul său, uitat pe veci. Ajunge acasă, sprijinindu-se de perete, lăsând o dâră de sânge, care fierbea, ştiind că nu va mai fii niciodată. Intră în casă. Se pune în genunchi, ca şi cum s-ar fi rugat, îşi vede ultimul drum. Îşi ia mâna de la piept şi cade pe podea. Covorul e invadat de sânge şi regret. Îşi vede poza de când era mic, îşi revede zâmbetul după atâția ani de durere.

Dragoste sau frică?

Eşti în camera ta, stai întins pe pat, televizorul este dat la maxim, te uiţi indolent la tavanul apartamentului tău, te gândeşti într-una la ea. O şti încă din clasa a şasea şi parcă îţi place şi mai mult ştiind acest lucru. Ţi şi acum minte momentul când i-ai vorbit prima dată, te-ai apropiat de ea şi i-ai spus tremurând "Salut" iar ea ţi-a răspuns zâmbind aceleaşi cuvinte, s-a prezentat de asemenea însă tu n-ai auzit, erai prea concentrat la zâmbetul acela superb pe care ţi l-a afişat, acelaşi zâmbet care a rămas neschimbat atâţia ani. Mai sunt încă trei zile până la banchetul de sfârşit de clasa a 12-a iar tu încă nu ţi-ai făcut curaj să o inviţi, de altfel niciodată nu i-ai spus ce simţi, asta cel mai probabil pentru că nici tu n-ai realizat când s-a întâmplat, defapt ironic chiar acum stai şi te gândesti când ai început să simţi ceva pentru ea şi de ce ai realizat asta atât de târziu.Eşti cuprins de o stare ciudată în momentul în care te gândesti la ea, parcă o stare de greu. Te decizi într-un final să dormi.Te trezeşti următoarea zi buimăcit, îţi vin în minte întâmplările şi amintirile zilei precedente, dar n-ai timp să îţi pui ordine în gânduri, încă nu, trebuie să te pregăteşti pentru şcoală, te îmbraci în grabă, un tricou alb şi nişte blugi albaştrii, te încalţi şi pleci în grabă, ajungi la metrou, liceul la care înveţi e la 20 de minute cu metroul. Îţi alegi un scaun pentru perioada călătoriei şi te aşezi. Acum îţi vin în minte întămplările de ieri.Acum te gândeşti mai mult la ce ai de făcut şi ce alegeri vei face, ai realizat că îţi place, nu, ai acceptat acest lucru pentru că ai realizat asta de mult dar ceva în sufletul tău nega. Ajungi într-un final la staţia cu pricina.Acum mergi pe stradă, liceul este la 2 străzi distanţă, te gândeşti la ce vei face când ajungi acolo, care va fi deznodământul.Ai ajuns în faţa liceului,  tragi aer în piept şi intri pe uşă, o vezi, e acolo, e singură te apropii de ea şi o saluţi. Te opreşti pentru o secundă, privirile voastre se intersectează, îi admiri ochii verzi, eşti fascinat, în acest moment în mintea ta răsună o singură întrebare: "Ce va fi, dragoste sau frică?"

Fericire.

Fericirea este atunci cand vezi un copil vesel. Fericirea este atunci cand iti vezi părinții mândri. Fericirea e atunci când mănânci preparatul preferat. Fericirea e atunci cand o vezi râzând. Fericirea este atunci cand zâmbești chiar dacă ea e cu altul. Fericirea e chiar atunci când simți că zbori, că totul e făcut pentru tine .Fericirea e tristețe, e ziua în care ți-a zis că te consideră doar ca un prieten și apoi ai făcut-o să râdă. Fericirea e ea. Fericirea e iubire.